cuiab

 
registro: 23/05/2010
Cea mai gravă ofensă adusă prostului nu e să-i spui că e prost ci să se convingă şi alţii,dar mai ales el!...că ai dreptate.
Pontos12mais
Próximo nível: 
Pontos necessários: 188
Último jogo

Claudia Millian-Minulescu;Ion Paun-Pincio;I.L.Caragiale;Veronica Micle


Voluptate
 - Claudia Millian-Minulescu

 Nevrozaţilor

 Plecaţi spre ţări de voluptate,
 Învingătoare de nevroze 
Şi de iubiri fatale;
 Plecaţi spre zările pătate 
De violete echimoze
 Şi de motive pale...

 Plecaţi departe-n fund de zări:
 Acolo unde forma moare 
Şi nu-s conture crude; 
Plecaţi spre voluptoase ţări,
 În care nu-i apus de soare 
Şi plânsul nu se-aude... 

Acolo unde-n colori şterse, 
În armonia de penumbre,
 Palpită viaţa întregei firi,
 Şi unde-amantele perverse
 Visează în alcovuri sumbre,
 Înamorate de satiri... 

Acolo-s templele deschise
 Şi candelabrele aprinse 
Cu untdelemn de trandafiri; 
Acolo se îmbată-n vise 
Fecioarele cu buze-ntinse,
 Cerşind nervoasele iubiri! 

Acolo-s flori şi poezie, 
Şi râs şi cântece barbare, 
Şi nu-i femeie să nu crează, 
Cu idolatra-i fantazie: 
O clipă în beţia care
 Omoară, dar reînviază! 

În parcul albelor cununi, 
În ţara aceea depărtată,
 Plecaţi, trişti visători, plecaţi! 
Dând foc în urmă la minciuni, 
Uitaţi credinţa de-altădată! 
Şi-apoi, voi, palizi nevrozati, 
Plecaţi!

Ion Paun-Pincio

În urma despărţirei

Mâhnit stă vestejitul crâng 
Şi chinuit de vânt suspină; 
Sub streşini presure se satrâng
 Şi ciripesc încet – se-nchină... 

Doi corbi din aripe grăbesc 
Şi vin să mâie-n sat pe noapte,
 Iar cântecele lor trezesc 
Singurătăţile-ngheţate. 

Un brad se scutură, şi curg
 Iernatecele-i flori, puzderii – 
Coboară gându-mi în amurg,
 S-afundă-n lumile durerii...
Aşa era când ea s-a dus!
 Acelaşi vânt şi frig afară – 
Şi soarele-i tot la apus,
 Numai durerea-i mai amară... 
Şi, dus pe urma unui gând, 

Un glas iubit parcă mă cheamă – 
Şi parcă văd cum fluturând 
Se pierde-n zare o năframă... 

Şi nu ştiu cum – parcă mă sting,
 Înmărmuresc în loc, departe... 
Iar în târziu simţesc că plâng: 
Au unde eşti? În care parte?

 

Cântec studenţesc I. L. Caragiale

 Barometrul se tot lasă –

 Vezi numa cum vremuieşte ..
. Ş-apoi ? parcă mie-mi pasă ?
 Încă un pocal ! – Noroc ! 
Să se lase cât pofteşte, 
Că eu nu mă las de loc.

 Şi de-i vorba de lăsate,
 Apoi lasă-te pe mine !
 Să se lase el cât poate,
 Eu tot ştiu că l-am rămas : 
Că, să nu dau de ruşine
 Până-n pimniţă mă las ! 

La el consecvenţă nu e,
 Că-z, cum vremea i s-arată,
 Când se lasă, când se suie;
 Pe când eu, mă rog frumos, 
Dacă m-am lăsat odată, 
Singur nu mă scol de jos! 

Veronica Micle

 Sterge-ti lacrima ...

  Sterge-ti lacrima din gene, lasa-ti ochii tai senini 

Si nici urma sa nu fie c-ai fi plans sau ca suspini. 
Zambetul de ironie pe-a ta fata sa se vada,
 Pret sa nu pui pe nimica ea si lumea sa te creada.

 Nu cata prin duiosie, nimicindu-te pe tine,
 Sa`mblanzesti oameni si soarta si s-ajungi la vre un bine ;
 Geniul ce domneste-n lume este geniul cel rau
 Si decat sa fii victima mai bine sa fii calau!