cuiab

 
registro: 23/05/2010
Cea mai gravă ofensă adusă prostului nu e să-i spui că e prost ci să se convingă şi alţii,dar mai ales el!...că ai dreptate.
Pontos12mais
Próximo nível: 
Pontos necessários: 188
Último jogo

Paşte, la iarbă verde (documentar ecologic)

Scris de Ananie GAGNIUC   Joi, 12 Aprilie 2012 09:06

Fireşte, după periplul bisericesc (de trei ori în jurul mănăstirii, în noaptea învierii)  vine ziua de Paşte, când lumea care se respectă iese cu căţel, cu purcel (miel), la iarbă verde. De, ca de sărbători. De Paşte. Evident, nu pentru a paşte (respectivele animale), ci pentru a petrece, într‑o sărbătoare câmpenească, cu ouă roşii şi pască, cu vin alb şi bere blondă, cu drob (nu de sare, în spinare), cu mici la grătar, cu prăjeli şi prăjituri, cu nelipsitul cozonac, coniac sau ţuică (o cinzeacă) şi…trai nineacă!

Peste tot se va auzi „Hristos a înviat!” „Adevărat a înviat!”, apoi muzica, dată din ce în ce mai tare, cu binecunoscutele manele, azi la concurenţă cu lacrimogenele telenovele, pentru că femeile vor renunţa la a mai sta acasă, la televizor. Măcar odată, de Paşte.

Vacarmul va lua amploare, muzica la difuzoare se va da tot mai tare, peste tot cântece, vociferări, strigăte şi strigări, la grătare scrum şi fum, „Hai noroc, copii şi fraţi, veri cumnate şi cumnaţi, socri, cuscri şi nepoţi!“ şi…nu‑i mai înşir pe toţi...Seara, li se vor citi tuturor, pe feţe, o imensă satisfacţie. Ce senzaţie! Asta da, distracţie!

După ce pleacă, ţine-te...urme de civilizaţie: hârtii, murdării, coji de ouă colorate, resturi de salate, cutii de plastic, gumilastic, firmituri, bucăţi nefripte de la fripturi, căpăcele, surcele, floricele, baloane, bidoane, coji de banane, bucăţi de ziare, resturi de lumânare, cenuşă şi jar, vai şi‑amar! La plecarea acestei lumi „civilizate”, vor veni vieţuitoarele pădurii şi vor urla ca nişte animale, cu jale: „După fiecare Paşte, nu mai ai pe unde paşte! “  

Halal, halal, să te judece…un animal!

Iar la final, spre delectare, o „cântare”:

PETRECÂND DIN AN ÎN PAŞTE…

Dragii noştri cititori

Vin iarăşi, la sărbători

De Paşti, înviat, din nou

Să vă fac câte-un cadou

Dar nu miel  sau ouă roşii

C‑au făcut grevă cocoşii,

Puicile se fac că plouă,

Nu‑s călcate, nu fac ouă!

Vin cu noutăţi, de Paşte

Că nu ştim ce ne mai paşte...

C-am ieşit în primăvară

Şi-i călduţ şi bine‑afară

După noaptea învierii

Vine timpul îmbierii

De‑a ieşi cu drob de miel

Cu căţel şi cu purcel

Cu stufat şi roşii ouă

În zori, pe iarba cu rouă

Cu pături, perne, saltele

Coşuleţe, şerveţele

Mingi, adidaşi şi prosoape             

Ţuică şi vin, cât încape!

Beri, vreo trei‑patru navete

Omul, să se tot îmbete!

Iese lumea, se distrează

Spune glume şi dansează

Toţi ies buluc, la verdeaţă

Până înspre dimineaţă

Cu C.D.‑ uri sau taraf

Ce‑ţi face timpanul praf

Că când cântă lăutarii

Ca sticleţii, ca canarii

Se încinge periniţa

Săruta‑v‑aş eu guriţa!

(Pe nevastă‑mea, deoparte

Îmi permit şi mai departe!…

Iar pe soacră-mea nu pot

Îmi zice „Te‑ai lins pe bot!”)

Meniu? De tranziţie

Mori de inaniţie!

Chifle cât mai îndesate

Să aveţi cu ce vă bate

Iar la tavă aveţi miel

Sau... ce‑a mai rămas din el!

Drobul, cozonacul, pasca

Toate uscate, ca iasca

Cârnaţi, la grătar, cu frişcă

Ardei iuţi, umpluţi, ce pişcă

Cine muşcă, nu mai mişcă!

Mititei groşi cât un şnur

Şi‑mprejur, cartofi natur

O cafea cu coniac

(Coniacu‑i în caimac)

Ridichi, lobodă şi ceapă

Suc şi minerala apă

Nelipsita murătură

Multă, multă udătură

Nu vă reveniţi o lună

Totuşi, vă zic poftă bună!

Cui nu e spitalizat

Zic: „HRISTOS A ÎNVIAT!”